PROBLEME JURIDICE PRIVIND CONTINUTURILE NEGATIVE DIN INTERNET IV
Categoria: Articole
PROBLEME
JURIDICE PRIVIND
CONÅ¢INUTURILE NEGATIVE DIN INTERNET
- Partea a IV-a -
(
articolul a aparut in
Revista
Pandectele Române nr. 6/2003 )
Dr.
Horatiu Dan Dumitru
7. Paginile Web de protest
7.1. Consideratiile care urmeaza
reprezinta, într-un fel, continuarea fireasca a
analizei din precedenta sectiune
referitoare la problematica insultei si a
calomniei în Internet. Paginile Web de protest reprezinta o varietate a
modului critic de exprimare fata de anumite realitati.
Discutiile în jurul lor s-au nascut în contextul asa-numitelor Complaint
Sites, pagini Web construite de consumatori, în care acestia îsi
expun nemultumirile fata de diverse bunuri si servicii la
care au acces.
Întelegem sa
extindem
sfera acestor resurse Internet dincolo de domeniul protectiei
consumatorului.
Sfera limbajului critic, adesea învecinat cu insulta si calomnia, pe
care
îl întâlnim în diferite zone ale spatiului virtual, include diferite
alte
forme de protest:
de la
contestarea politica, pâna la frustrarile angajatilor sau
fostilor angajati ai unor patroni.1
În toate cazurile
avem de-a face cu
aceeasi tema a limitelor libertatii de exprimare în
teritoriul cibernetic, in contextul unui anumit tip de continut negativ.2
Cât de mult le este permis consumatorilor sa încunostiinteze
milioane de utilizatori ai Internetului despre precaritatea produselor
si
serviciilor firmei X? Ce
sanctiuni pot suporta angajatii unei companii de prestigiu, atunci
când aleg serviciile Internet pentru a-si manifesta nemultumirea
fata de modul în care sunt tratati de angajatori?
Care este limita pâna la care pot
merge în Internet militantii antiglobalizare?
7.2. Ca si pâna acum, vom încerca sa formulam unele raspunsuri pornind de la
jurisprudenta S.U.A.3 Este un nou prilej de a constata cât de
puternic este receptat Primul Amendament al Constitutiei de catre
instantele judecatoresti americane si cât de extinsa
este sfera sa de aplicabilitate.
7.2.1. De
regula,
site-urile consumatorilor activisti, distinct de continutul critic la
adresa unei anumite companii, se caracterizeaza, în primul rând, prin
optiunea în favoarea unei denumiri de domeniu care alatura
denumirii de domeniu apartinând firmei criticate un cuvânt sau o
expresie
triviala. În limba engleza, cea mai des întâlnita formula
de acest tip este "sucksâ€. Se întâlnesc, astfel, adrese
URL de genul www.[denumirea
firmei]sucks.com.4
Pentru ratiuni evidente, companiile respective îsi vad lezate
interesele datorita utilizarii abuzive, de catre terti, a
domeniului pe care si l-au consacrat uneori la scara mondiala. Interesant este
faptul ca acest aspect referitor la alterarea denumirii de domeniu tinde
sa cântareasca mai mult în privinta reactiei de
aparare a firmelor in cauza,
decât continutul propriu-zis al paginilor Web. O explicatie ar fi
aceea ca denumirile de domeniu trivializate sunt receptate cu
usurinta de motoarele de cautare în Internet, devenind
astfel accesibile utilizatorilor, la "concurenta†cu
site-urile propriu-zise ale companiilor
defaimate. Prin urmare, pericolul afectarii prestigiului se
naste înca înainte de accesul la continutul de fond al
paginilor, ceea ce spune multe despre modul în care este perceputa, în
prezent, importanta domeniilor în spatiul virtual, atunci când vorbim
despre interese comerciale.
Cât priveste
cuprinsul acestor
pagini de protest realizate de consumatori, ele se caracterizeaza prin
preluarea unor relatari despre produse cu deficiente si servicii
de proasta calitate. Motivatia proliferarii acestor forme de
protest in mediul electronic este determinata si de preocuparea nu de
putine ori redusa a compartimentelor de relatii cu
clientii, în ceea ce priveste asigurarea service-ului, înlocuirea
produselor defecte si satisfacerea altor cerinte specifice ale
consumatorilor.
7.2.3. În speta Bally
Total
Fitness Holding Corporation v. Andrew S. Faber (290 F. Supp. 2d
1161
C.D. Cal., Nov.23, 1998) instanta a respins actiunea reclamantei
care a pretins sa îi fie respectata marca de comert. În fapt,
pârâta a creat o pagina Web, la adresa URL www.ballysucks.com, care se
deschidea cu
imaginea marcii de comert a reclamantei, peste care fusese suprapus
cuvântul „sucksâ€. Instanta a retinut ca site-ul de protest nu
comercializa produse sau servicii, iar pretinsa confuzie, la nivelul
consumatorilor,
între marca reclamantei si formula utilizata de pârâta nu se putea
realiza
în fapt. Curtea a mai precizat ca o persoana are dreptul de a folosi
marca de comert a unei companii, sub forma de meta-tag-uri, în scopul
promovarii unei pagini fara caracter comercial în Internet,
destinata plângerilor împotriva companiei detinatoare a
marcii.
Într-o alta cauza,
Banco
Nacional de Mexico, S.A. v. Menendez-Rodriguez, et al. (Sup. Ct.
N.Y. Co.,
December 14, 2001), instanta sesizata a avut prilejul sa
faca aplicatia Primului Amendament la Constitutia S.U.A.
Pârâtii, provenind din bransa jurnalistilor, au construit o
pagina Web în care au facut o serie de afirmatii acuzatoare la
adresa principalului actionar al reclamantei. Tocmai pentru faptul ca
pârâtii apartineau mediului jurnalistic a determinat instanta
sa le acorde cea mai înalta protectie în privinta
libertatii de exprimare, aratând ca puteau fi trasi la
raspundere numai daca afirmatiile incriminatoare ar fi fost
inexacte si facute cu vadita rea-credinta, în
dispret total fata de adevar.
Acelasi temei al
libertatii de exprimare a fost invocat cu succes si în alte
cauze de referinta. Într-una dintre acestea, o instanta de
apel a afirmat urmatoarele:
"Simplul
fapt ca exercitarea libertatii de exprimare poate deveni uneori
stânjenitoare pentru o companie comerciala nu poate determina
îngradirea acestui drept. Daca am admite dreptul unei companii de a
impune neutilizarea marcii sale pentru scopuri necomerciale, atunci o
asemenea companie s-ar putea lesne sustrage criticii promovate de
consumatori." (CPC International, Inc. v.
Skippy
Incorporated and Joan Crosby Tibbetts No.99-2318, 214 F. 3d 456 4th
Circuit,
În speta Ford Motor
Company v. 2600 Enterprises, et. al (177 F. Supp. 2d 661,
2001 U.S. Dist. Lexis 21302 E.D. Michigan,
Totusi, se impune sa
semnalam si o solutie de data mai recenta, care tinde
sa devieze de la practica ce fusese consacrata în aceasta
materie. Un tribunal din statul Massachusets, fiind confruntat cu o
situatie de fapt similara cu cea din Bally v. Faber a stabilit
încalcarea, de catre pârât, a lui Anticybersquatting Consumer
Protection
Act, prin aceea ca a înregistrat 16 denumiri de domeniu continând
reproducerea cu greseli a marcii reclamantei, pentru a opera tot
atâtea pagini Web în care erau exprimate nemultumiri privitoare la
practicile comerciale ale acestei companii. Totusi, instanta a
recunoscut ca pârâtul nu realiza acte de comert prin intermediul
acestor site-uri si nici nu a încercat sa tranzactioneze cu
reclamanta cu privire la vânzarea, catre aceasta, a denumirilor de
domeniu
alterate (The Toronto Dominion Bank v. Boris Karpatchev Civ.
Act. No.
01 10279 D. Mass., March 6, 2002).
7.2.4. Din succinta prezentare a acestor aspecte
din practica judecatoreasca nord-americana rezulta, pe de o
parte,
insuccesul reclamantilor
în
invocarea depasirii limitelor Primului Amendament,
iar, pe de alta parte, dificultatea
obtinerii unui câstig de cauza în temeiul legislatiei
privind dreptul de proprietate intelectuala, cât timp scopul protestului
îl constituie afirmarea drepturilor consumatorilor, si nu reprezinta
pur si simplu o calomnie sau un demers subsumat unor interese
comerciale.
Pentru aceste motive, odata create paginile Web de protest, recursul la
justitie nu poate reprezenta un mijloc
eficace de
contracarare.
Din aceasta cauza,
companiile expuse la
asemenea forme de protest au încercat si reusit sa
conceapa strategii alternative cu caracter preventiv, scopul
constituindu-l preîntâmpinarea construirii de pagini Web contestare.5 Astfel, unele companii
înregistreaza denumiri de domeniu susceptibile a fi altminteri
înregistrate
de protestatari. Evident, este necesara
multa imaginatie în inventarea cât mai multor combinatii de
denumiri triviale, pentru ca, în felul acesta, raza de actiune a
contestatarilor sa fie restrânsa la extrem.
O alta
modalitate tine, în mod efectiv, de
managementul relatiei cu clientii sau de realizarea unor site-uri de
contrapropaganda, capabile sa rastoarne, cu tact si
argumente obiective, criticile mai mult sau mai putin fondate ale
consumatorilor.
În
sfârsit, încercarile de a ajunge la o tranzactie în afara unui
cadru procesual par si ele a da rezultate6, în conditiile
în care demersul judecatoresc, pe lânga inconvenientele de ordin
juridic amintite mai sus, este apt sa contribuie la cresterea
interesului publicului pentru actiunea protestatara din Internet,
paginile Web respective fiind tot mai des accesate.7
7.3. Care ar fi
abordarea acestei problematici
juridice din perspectiva legislatiei românesti?
7.3.1. În opinia
noastra, la nivel constitutional,
art.30 este în masura sa îngaduie
plasarea în Internet a paginilor de protest ale consumatorilor, cu
respectarea
limitelor impuse de aceasta dispozitie a Legii fundamantale.
La nivel legal, prevederile
art.10 din
Ordonanta Guvernului nr.21/1992 privind protectia consumatorilor8
se pot constitui într-un temei adecvat pentru asemenea forme de
contestare.
Textul de lege respectiv consacra dreptul consumatorilor de a sesiza
asociatiile pentru protectia consumatorilor si organele
administratiei publice asupra încalcarii drepturilor si
intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, si de a face
propuneri referitoare la îmbunatatirea calitatii
produselor si serviciilor. Aceasta reprezinta, în fond, o modalitate
de adresare catre public, care poate îndreptati recursul la
forme specifice de semnalare, în mediul electronic, a nesocotirii
drepturilor
consumatorilor.
Problema paginilor Web de
protest create de
salariati sau de fosti salariati pare sa fie însa mai
sensibila. Åži în acest caz, consideram ca dispozitiile
art.30 din Constitutie îsi gasesc aplicarea. În afara acestui
text constitutional, dreptul la greva, prevazut de art.40 din
Constitutie, poate servi ca un element orientativ suplimentar, în sensul
ca, pe de o parte, admite posibilitatea
aparitiei unei stari conflictuale între salariati si angajatori,
a carei manifestare exterioara, daca se încadreaza în
limitele prevazute de legislatia speciala, nu poate atrage
consecinte sanctionatorii în sarcina salariatilor, iar, pe de
alta parte, ca delimiteaza sfera protestului la apararea
intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor. Pe
aceasta linie de gandire, salariatii îsi pot construi
resurse electronice, prin care sa atraga atentia asupra unor
aspecte negative ale conditiilor lor de munca. Dincolo de
aceasta limita, consacrata la nivel constitutional,
protestul electronic ar putea genera probleme de natura litigioasa,
daca, spre exemplu, sunt înfatisate neadevaruri, sunt
colportate aspecte ale vietii private ale patronilor sau sunt nesocotite
obligatii de confidentialitate pe care salariatii si le-au
asumat cu respectarea legii.9 În
cazul
fostilor salariati care sunt uneori tentati sa
actioneze în contul unor frustrari acumulate în perioada în care
lucrau pentru patronii respectivi, se impune, de asemenea, luarea în
considerare a unor limite legale sau, dupa caz, conventionale
(întelegeri încheiate cu fostul angajator) în afirmarea protestului lor
în
mediul virtual.
În toate cazurile de mai
sus, este necesar ca
autorii paginilor Web protestatare sa constientizeze impactul cu
totul deosebit pe care afirmatiile lor critice îl au în fata
publicului ce utilizeaza serviciile Internet, în comparatie cu
modalitatile de contestare offline, aceasta realitate putând
genera prejudicii considerabile pentru cei atacati.
7.3.2. Un aspect distinct referitor
la incidenta cadrului normativ intern îl reprezinta raportarea la Regulile
stabilite de catre Reteaua Nationala de Calculatoare
pentru Cercetare si Dezvoltare (R.N.C.), în ceea ce priveste
înregistrarea numelor de domenii si subdomenii din zona ".roâ€.10 Dupa cum am vazut, practica
americana în domeniu releva posibilitatea oarecum
neîngradita de a opta pentru denumiri de domeniu triviale, în
contextul construirii site-urilor Web de protest.
La punctul 33 din Regulile
R.N.C. sunt enumerate
motivele de respingere a unei cereri pentru o anumita denumire de
domeniu.
Printre aceste motive, mentionam optiuni ale solicitantului în
favoarea unor denumiri de domeniu:
-
de prost
gust;
-
necuviincioase;
-
care ar
putea contraveni ordinii publice;
-
care
creeaza confuzie;
-
care ar
putea aduce ofensa
unei persoane;
-
care
sunt obscene sau pornografice;
-
care
reproduc nume ale unor personalitati
publice.
Observam preocuparea emitentilor acestor Reguli de a se racorda la limitele libertatii de exprimare, înscrise în cuprinsul art.30 alin.6 si 7 din Constitutie, precum si de a încerca protejarea unor drepturi de proprietate intelectuala. Nu mai putin însa, aceste limite regulamentare trebuie sa fie de stricta interpretare, astfel încât sa nu fie afectata exercitarea libertatii de exprimare. În acest sens, apreciem ca, în principiu, pagini Web cu continut critic, având adrese URL de tipul www.[denumirea marcii]-este-o-ratare.ro sau www.[denumirea marcii]-calitate-slaba.ro ar fi admisibile, daca, în felul acesta, nu sunt nesocotite restrictiile prevazute de art.30 alin.6 si 7 din Constitutie.
În acest context, merita amintite si
prevederile punctului 34 din Regulile R.N.C. Potrivit acestora, Registrul
ROTLD are dreptul de a anula sau suspenda o denumire de domeniu
daca,
printre altele, exista un conflict între parti, pâna la
rezolvarea disputei. Astfel, daca au fost înregistrate denumiri de
domeniu, inclusiv similare cu cele din exemplele pe care le-am dat mai
sus, ale
caror aluzii critice sunt evidente, iar cei vizati au intentat o
actiune în justitie împotriva autorilor acestora, este posibila
o dezactivare a însasi paginii Web în cauza. Din aceasta
cauza, suntem de parere ca R.N.C. trebuie sa
actioneze în asemenea cazuri cu deosebita prudenta,
deoarece s-ar putea interpreta ca, prin dezactivarea automata a
site-ului, se produce un act de cenzura, ceea ce ar contraveni art.30
alin.2 si 4 din Constitutie.
8.
Instructiuni de fabricare a materialelor explozive
8.1. Desi mai putin raspândit, comparativ cu alte tipuri de continuturi negative în teritoriul cibernetic, fenomenul crearii de resurse Internet care ofera recomandari privind fabricarea materialelor explozive nu a scapat atentiei autoritatilor nationale de impunere a legii. În actualul context international, în care actele teroriste reprezinta forme curente de afirmare a unor idei politice, existenta unor astfel de continuturi în mediul virtual nu poate sa nu îngrijoreze.
În pofida realitatilor tragice
ale ultimilor ani, nici în acest caz
nu se poate rezolva cu usurinta problema interdictiei de a
promova continuturi negative pe cale electronica, în raport cu
exigentele libertatii de exprimare. Desigur, atunci când vorbim despre o pagina
Web în cadrul careia se pot gasi instructiuni detaliate
destinate fabricarii unor dispozitive distructive, însotite chiar de
îndemnul de a le folosi în scopuri criminale, nu mai poate fi vorba
despre
protejarea libertatii de expresie.
La
fel însa ca si în cazul celorlalte tipuri de continuturi
negative pe care le-am examinat, problema instructiunilor de fabricare a
masinilor infernale s-a inflamat tocmai datorita
posibilitatilor de diseminare oferite de serviciile Internet. Åži
pâna în prezent, asemenea informatii potential periculoase erau
accesibile în media clasica, în reviste de specialitate, în monografii
sau
în romane. Bineînteles, gradul lor de raspândire era, în aceste
conditii, destul de redus, iar determinarea legaturii de cauzalitate
între lectura unor asemenea materiale si trecerea la act, în situatii
concrete, nu ducea la concluzii relevante în privinta riscului ca, în
viitor, accesul la aceste informatii sa genereze un fenomen de
pericol global. În momentul de fata însa, tehnologia
informatiilor si a comunicarii majoreaza acest risc,
repunând în discutie tema libertatii de exprimare în
spatiul virtual.
8.2. Un studiu de amploare elaborat de Ministerul
de Justitie al S.U.A., în anul 1997, la solicitarea Congresului,
prezinta o serie de aspecte semnificative pentru analiza noastra. 11
8.2.1. Studiul
porneste de la constatarea potrivit careia bibliotecile publice
americane contin un numar important de titluri de carte, în care
cititorii pot gasi recomandari pentru confectionarea celor mai
variate tipuri de materiale explozive. În afara acestui fapt, lucrarile
respective descriu si utilizarea dispozitivelor de distrugere în
actiuni de lupta, fie razboi, fie gherila urbana.
Accesul la aceste carti a fost si este liber. Alte
publicatii se adreseaza unui public de specialisti din industrie
sau agricultura, unde materialele explozive au întrebuintari
specifice. Dar si în aceste cazuri exista pericolul utilizarii
informatiilor în scopuri ilicite.
Cât priveste resursele Internet de acest gen, ele par sa nu fie deloc putine, iar accesul utilizatorilor la ele nu ridica probleme. Continutul lor este însa mai agresiv, mai "viuâ€, mai incisiv decât cel regasibil în carti, si, de aceea, mai în masura sa genereze rezultate socialmente periculoase. Tonul textelor care ofera îndrumari pentru manufacturarea bombelor artizanale este obraznic si cinic, în special în cazul resurselor din Usenet, unde diversi utilizatori solicita instructiuni si sfaturi cu lejeritatea cu care ar cere reteta unei prajituri. Participantii la aceste discutii cunosc nu doar cum se pot procura ingredientele, dar descriu cu lux de amanunte efectele materialelor confectionate în cazul detonarii lor asupra unei multimi de oameni. Åži, nu de putine ori, mesajele se încheie cu formule de genul "mult noroc!†sau "distractie placuta!â€
8.2.2. Studiul
Ministerului american de Justitie
examineaza, în continuare, aplicabilitatea legii penale în cazul
publicarii si diseminarii informatiilor privind
confectionarea de materiale explozive, constatând ca exista
norme care incrimineaza fapte aflate în conexiune cu acest fenomen. Este
avuta în vedere, mai ales, o infractiune cu caracter mai general,
aceea de a cere sau a determina o persoana sa comita o
fapta de violenta asupra vietii sau bunurilor unei alte
persoane, ceea ce implica recursul la modalitati prin care
sa se exprime o astfel de solicitare, inclusiv prin intermediul
serviciilor Internet.
Destul
de controversata este, pe aceasta linie, o anumita norma a
legislatiei penale, întrucât ar putea determina restrictii ale
libertatii de exprimare. Textul legal incrimineaza, în
esenta, fapta celui care instruieste o persoana cu privire
la utilizarea sau fabricarea unui dispozitiv exploziv sau incendiar, ori
a unei
tehnici capabile sa cauzeze vatamari sau sa ucida
o persoana, stiind sau având posibilitatea de a considera, în mod
rezonabil, ca persoana instruita va trece la act. 12 Doua aspecte au
generat
probleme în practica judecatoreasca. Mai întai, "instruirea
unei persoane†reprezinta o
formulare apta sa extinda aplicarea normei penale si asupra
autorului unui manual din domeniul industrial, destinat
publicului de
specialitate, în scopul unor aplicatii licite. Daca acest manual este
vândut unui anonim care, pe baza informatiilor lecturate, întreprinde
actiuni criminale, autorul poate fi tras la raspundere, ceea ce duce
la coliziuni cu Primul Amendament. Apoi, aspectul de "a sti sau a avea
posibilitatea rezonabila de a considera†ca persoana care
beneficiaza de aceasta instruire va comite o infractiune de
violenta, a fost interpretat
restrictiv de catre instantele judecatoresti, tocmai pentru
a nu se crea situatii absurde sau, în orice caz, greu de dovedit.
Expertii
americani recunosc necesitatea de a îmbunatati legislatia
penala speciala în aceasta materie, acordând însa atentia
cuvenita exigentelor impuse de Primul Amendament. În acest context,
studiul face referire la speta Rice v. Paladin Enterprises, Inc.,
940 F. Supp. 836 (D. Md. 1996). Pârâtul, având statutul juridic al unei
edituri, a fost actionat în judecata de rudele vicitmelor unui
asasinat comis de o persoana care îsi procurase de la editura un
roman politist, în care era prezentata cu lux de amanunte
maniera de operare a unui ucigas platit. În speta, asasinul
a urmat întocmai instructiunile gasite în roman, savârsind
crima.
În apararea sa, pârâtul a aratat ca nu avusese alta legatura cu asasinul, decât aceea de a-i fi vândut o carte prin posta, fara sa-i cunoasca nici un moment intentiile. Pe de alta parte, un element de fapt cu totul particular si anume, strategia sa de marketing, publicata într-un document de uz intern - a parut sa îl împovareze pe pârât, pe parcursul procesului. Strategia respectiva urmarea maximizarea vânzarilor de romane politiste catre anumite categorii-tinta de cititori, printre care: scriitori care se documenteaza în scopul elaborarii unor lucrari proprii despre asasinate si autorii acestora, agenti de politie, cititori care sunt interesati de asemenea romane în scop de divertisment, persoane care au fantezii în legatura cu savârsirea unor crime, fara a le pune însa în aplicare, specialisti în criminologie si (atentie!) â€ucigasi interesati în maniera de comitere a unor crimeâ€. În pofida acestei afirmari cinice exprese a unei categorii de cititori-tinta, pârâtul s-a bucurat de îngaduinta instantei care a fost de parere ca, în speta, Primul Amendament este acoperitor, neputându-se angaja raspunderea lor juridica.
8.2.3.
Fata de riscul proliferarii unor asemenea abordari
jurisprudentiale extreme, studiul a propus un
text incriminator care, în esenta, are urmatorul enunt: constituie infractiune fapta celui
care instruieste o persoana cu privire la fabricarea sau utilizarea
unui dispozitiv distructiv, ori care distribuie prin orice mijloace
asemenea
informatii, cu intentia ca ele sa fie folosite în vederea
savârsirii unei infractiuni. Elementul fundamental în calificarea
unei fapte ca având, în aceste împrejurari, un caracter penal l-ar
constitui intentia certa a autorului de a determina un tert
sa savârseasca o infractiune de violenta. Un
text alternativ la aceasta propunere, de natura sa extinda sfera
de incidenta a normei penale, introducea necesitatea ca autorul
faptei sa stie cu certitudine ca beneficiarul instruirii
intentioneaza sa comita o infractiune, pe baza
informatiilor furnizate.
8.3. Aparte de propunerile formulate de catre
juristi, factorul politic are si în acest caz un rol nu întotdeauna
benefic. Miza politica fiind una deosebita, afirmarea, în cadrul
autoritatilor legislative, a necesitatii de a combate
terorismul cu orice pret, inclusiv cu cel al instituirii unor forme de
cenzura asupra noilor medii de comunicare, nu mai poate surprinde.13 La
fel ca si în contextul tinerii
sub control al altor categorii de continuturi negative, se impune
recursul
la solutii de echilibru care sa nu duca la restrângerea
libertatii de exprimare, alfel decât în limitele si
conditiile prevazute de Legea fundamentala, si care, în
acelasi timp, sa nu determine demonizarea Internetului.
În acest demers, rolul furnizorilor de servicii Internet nu trebuie subestimat. Într-un apel adresat marilor furnizori de servicii de catre Center for the Community Interest (CCI), în anul 1999, se formulau propuneri de monitorizare a motoarelor proprii de cautare, pentru a depista cuvinte-cheie apte sa sugereze existenta unor resurse în World Wide Web si Usenet, continând instructiuni de fabricare a masinilor infernale. De asemenea, furnizorii de servicii ar trebui sa înlature acele resurse electronice prin care sunt proferate amenintari si instigari la violenta împotriva persoanelor. Directorul CCI a afirmat, cu aceasta ocazie, ca Primul Amendament nu poate reprezenta un temei pentru ca furnizorii de servicii sa ramâna într-o stare de pasivitate, ci, dimpotriva, îi obliga sa adopte asemenea masuri restrictive.14 Este vorba, pâna la urma, despre modul în care o parte sau alta întelege sa se raporteze la semnificatia textului constitutional care instituie libertatea de exrpresie si stabileste limitele acesteia.
1 A se vedea
C.J. Moebius, "I
Can Top That!†Inside The
World of Employee Complaint Sites, articol disponibil la adresa http://www.bordercross.com/writing/watercooler.htm
2 A se vedea
3 A se vedea M.
Samson, Internet
Law Complaint Sites Updated
4 Pentru o
enumerare a unor
denumiri similare, a se vedea R.F. Lopez, Corporate Strategies for
Addressing Internet "Complaint†Sites, Thelen Reid & Priest LLP,
articol disponibil la adresa http://www.constructionweblinks.com/Resources/Industry_Reports__Newsletters/August_1999/august_1999.html
5 A se vedea N.C. Belzer, Legal Viewpoint: What are you complaining about?, Savannah Morning News, articol disponibil la adresa
http://www.savannahnow.com/exchange/stories/042702/NETlegalviewpoint.shtml
6 Pentru un
model de scrisoare cu character de somatie catre operatorul unei
asemenea pagini Web, a se vedea http://www.nextelsucks.org/legalletter.htm
7 A se vedea A.
Marlatt, Companies
Take Complaint Sites to Court, articol disponibil la adresa http://www.findarticles.com/cf_0/m0DXS/1998_Nov_16/53250758/print.jhtml
8 Republicata în M.Of.,
Partea I, nr.75 din 23.03.1994, cu modificarile si completarile
ulterioare.
9 Cu privire la
clauzele
specifice care pot fi negociate între partile contractului invidual
de munca, potrivit art.20 din Codul muncii, a se vedea Al. Athanasiu, L.
Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca în reglementarea
noului
Cod al muncii Partea I, Pandectele Române nr.4/2003
(iulie-august),
p.264-267.
10 Aceste reguli pot fi accesate la adresa http://www.rnc.ro/new/rules-ro-ro.html
11 A se vedea 1997
Report
on the Availability of Bombmaking Information, Department of
Justice, material disponibil la adresa www.usdoj.gov/criminal/cybercrime/bombmakinginfo.html
12 Textul
complet, în forma
amendamentului propus, la vremea sa, în
Congres este
disponibil la adresa www.nsi.org/Library/Terrorism/feinstei.htm
13 Pentru o
mostra în
acest sens, a se vedea B.N. Meeks, Interactive Week via First!: A Senate panel went gunning for the Internet.
They didn't
miss, articol disponibil la adresa http://www.hoboes.com/pub/Politics/Speech/Computers/Internet%20the%20Terrorist
14 A se vedea Unabomb
&
Oklahoma City Survivors call on Internet Firms to pull the Plug on
Bombmaking Websites, material disponibil la adresa www.communityinterest.org/friday_fax/bombrls.htm