PROBLEME JURIDICE PRIVIND CONTINUTURILE NEGATIVE DIN INTERNET IV

Categoria: Articole


PROBLEME JURIDICE PRIVIND

CONÅ¢INUTURILE NEGATIVE DIN INTERNET

 

-  Partea a IV-a  -

( articolul a aparut in Revista Pandectele Române nr. 6/2003 )

Dr. Horatiu Dan Dumitru

 

 

 

7. Paginile Web de protest

 

            7.1. Consideratiile care urmeaza reprezinta, într-un fel, continuarea fireasca a analizei din precedenta sectiune referitoare la problematica insultei si a calomniei în Internet. Paginile Web de protest reprezinta o varietate a modului critic de exprimare fata de anumite realitati. Discutiile în jurul lor s-au nascut în contextul asa-numitelor Complaint Sites, pagini Web construite de consumatori, în care acestia îsi expun nemultumirile fata de diverse bunuri si servicii la care au acces.

            Întelegem sa extindem sfera acestor resurse Internet dincolo de domeniul protectiei consumatorului. Sfera limbajului critic, adesea învecinat cu insulta si calomnia, pe care îl întâlnim în diferite zone ale spatiului virtual, include diferite alte forme de protest: de la contestarea politica, pâna la frustrarile angajatilor sau fostilor angajati ai unor patroni.1

            În toate cazurile avem de-a face cu aceeasi tema a limitelor libertatii de exprimare în teritoriul cibernetic, in contextul unui anumit tip de continut negativ.2 Cât de mult le este permis consumatorilor sa încunostiinteze milioane de utilizatori ai Internetului despre precaritatea produselor si serviciilor firmei X? Ce sanctiuni pot suporta angajatii unei companii de prestigiu, atunci când aleg serviciile Internet pentru a-si manifesta nemultumirea fata de modul în care sunt tratati de angajatori? Care este limita pâna la care pot merge în Internet militantii antiglobalizare?

            7.2. Ca si pâna acum, vom încerca sa formulam unele raspunsuri pornind de la jurisprudenta S.U.A.3 Este un nou prilej de a constata cât de puternic este receptat Primul Amendament al Constitutiei de catre instantele judecatoresti americane si cât de extinsa este sfera sa de aplicabilitate.

            7.2.1. De regula, site-urile consumatorilor activisti, distinct de continutul critic la adresa unei anumite companii, se caracterizeaza, în primul rând, prin optiunea în favoarea unei denumiri de domeniu care alatura denumirii de domeniu apartinând firmei criticate un cuvânt sau o expresie triviala. În limba engleza, cea mai des întâlnita formula de acest tip este "sucks”. Se întâlnesc, astfel, adrese URL de genul www.[denumirea firmei]sucks.com.4

Pentru ratiuni evidente, companiile respective îsi vad lezate interesele datorita utilizarii abuzive, de catre terti, a domeniului pe care si l-au consacrat uneori la scara mondiala. Interesant este faptul ca acest aspect referitor la alterarea denumirii de domeniu tinde sa cântareasca mai mult în privinta reactiei de aparare a firmelor in cauza, decât continutul propriu-zis al paginilor Web. O explicatie ar fi aceea ca denumirile de domeniu trivializate sunt receptate cu usurinta de motoarele de cautare în Internet, devenind astfel accesibile utilizatorilor, la "concurenta” cu site-urile propriu-zise ale companiilor defaimate. Prin urmare, pericolul afectarii prestigiului se naste înca înainte de accesul la continutul de fond al paginilor, ceea ce spune multe despre modul în care este perceputa, în prezent, importanta domeniilor în spatiul virtual, atunci când vorbim despre interese comerciale.

            Cât priveste cuprinsul acestor pagini de protest realizate de consumatori, ele se caracterizeaza prin preluarea unor relatari despre produse cu deficiente si servicii de proasta calitate. Motivatia proliferarii acestor forme de protest in mediul electronic este determinata si de preocuparea nu de putine ori redusa a compartimentelor de relatii cu clientii, în ceea ce priveste asigurarea service-ului, înlocuirea produselor defecte si satisfacerea altor cerinte specifice ale consumatorilor.

            7.2.3. În speta Bally Total Fitness Holding Corporation v. Andrew S. Faber (290 F. Supp. 2d 1161 C.D. Cal., Nov.23, 1998) instanta a respins actiunea reclamantei care a pretins sa îi fie respectata marca de comert. În fapt, pârâta a creat o pagina Web, la adresa URL www.ballysucks.com, care se deschidea cu imaginea marcii de comert a reclamantei, peste care fusese suprapus cuvântul „sucks”. Instanta a retinut ca site-ul de protest nu comercializa produse sau servicii, iar pretinsa confuzie, la nivelul consumatorilor, între marca reclamantei si formula utilizata de pârâta nu se putea realiza în fapt. Curtea a mai precizat ca o persoana are dreptul de a folosi marca de comert a unei companii, sub forma de meta-tag-uri, în scopul promovarii unei pagini fara caracter comercial în Internet, destinata plângerilor împotriva companiei detinatoare a marcii.

            Într-o alta cauza, Banco Nacional de Mexico, S.A. v. Menendez-Rodriguez, et al. (Sup. Ct. N.Y. Co., December 14, 2001), instanta sesizata a avut prilejul sa faca aplicatia Primului Amendament la Constitutia S.U.A. Pârâtii, provenind din bransa jurnalistilor, au construit o pagina Web în care au facut o serie de afirmatii acuzatoare la adresa principalului actionar al reclamantei. Tocmai pentru faptul ca pârâtii apartineau mediului jurnalistic a determinat instanta sa le acorde cea mai înalta protectie în privinta libertatii de exprimare, aratând ca puteau fi trasi la raspundere numai daca afirmatiile incriminatoare ar fi fost inexacte si facute cu vadita rea-credinta, în dispret total fata de adevar.

            Acelasi temei al libertatii de exprimare a fost invocat cu succes si în alte cauze de referinta. Într-una dintre acestea, o instanta de apel a afirmat urmatoarele: "Simplul fapt ca exercitarea libertatii de exprimare poate deveni uneori stânjenitoare pentru o companie comerciala nu poate determina îngradirea acestui drept. Daca am admite dreptul unei companii de a impune neutilizarea marcii sale pentru scopuri necomerciale, atunci o asemenea companie s-ar putea lesne sustrage criticii promovate de consumatori." (CPC International, Inc. v. Skippy Incorporated and Joan Crosby Tibbetts No.99-2318, 214 F. 3d 456 4th Circuit, June 2, 2000).

            În speta Ford Motor Company v. 2600 Enterprises, et. al (177 F. Supp. 2d 661, 2001 U.S. Dist. Lexis 21302 E.D. Michigan, December 20, 2001), judecatorii au avut a se pronunta asupra modului ingenios în care fusese realizat protestul pe cale electronica. Pârâtii operau un site la adresa URL www.fuckgeneralmotors.com, directionând, în mod automat, utilizatorii catre pagina Web oficiala a constructorului american de automobile. Redirectionarea se producea printr-un link ce utiliza reproducerea grafica a marcii Ford, motiv pentru care reclamantul a pretins ca drepturile sale rezultând din calitatea de titular al marcii au fost încalcate. Instanta a respins aceste pretentii, statuând ca pârâtii nu foloseau marca pentru scopuri comerciale.

            Totusi, se impune sa semnalam si o solutie de data mai recenta, care tinde sa devieze de la practica ce fusese consacrata în aceasta materie. Un tribunal din statul Massachusets, fiind confruntat cu o situatie de fapt similara cu cea din Bally v. Faber a stabilit încalcarea, de catre pârât, a lui Anticybersquatting Consumer Protection Act, prin aceea ca a înregistrat 16 denumiri de domeniu continând reproducerea cu greseli a marcii reclamantei, pentru a opera tot atâtea pagini Web în care erau exprimate nemultumiri privitoare la practicile comerciale ale acestei companii. Totusi, instanta a recunoscut ca pârâtul nu realiza acte de comert prin intermediul acestor site-uri si nici nu a încercat sa tranzactioneze cu reclamanta cu privire la vânzarea, catre aceasta, a denumirilor de domeniu alterate (The Toronto Dominion Bank v. Boris Karpatchev Civ. Act. No. 01 10279 D. Mass., March 6, 2002).

            7.2.4. Din succinta prezentare a acestor aspecte din practica judecatoreasca nord-americana rezulta, pe de o parte, insuccesul reclamantilor în invocarea depasirii limitelor Primului Amendament, iar, pe de alta parte, dificultatea obtinerii unui câstig de cauza în temeiul legislatiei privind dreptul de proprietate intelectuala, cât timp scopul protestului îl constituie afirmarea drepturilor consumatorilor, si nu reprezinta pur si simplu o calomnie sau un demers subsumat unor interese comerciale. Pentru aceste motive, odata create paginile Web de protest, recursul la justitie nu poate reprezenta un mijloc eficace de contracarare.

            Din aceasta cauza, companiile expuse la asemenea forme de protest au încercat si reusit sa conceapa strategii alternative cu caracter preventiv, scopul constituindu-l preîntâmpinarea construirii de pagini Web contestare.5 Astfel, unele companii înregistreaza denumiri de domeniu susceptibile a fi altminteri înregistrate de protestatari. Evident, este necesara multa imaginatie în inventarea cât mai multor combinatii de denumiri triviale, pentru ca, în felul acesta, raza de actiune a contestatarilor sa fie restrânsa la extrem.

O alta modalitate tine, în mod efectiv, de managementul relatiei cu clientii sau de realizarea unor site-uri de contrapropaganda, capabile sa rastoarne, cu tact si argumente obiective, criticile mai mult sau mai putin fondate ale consumatorilor.

În sfârsit, încercarile de a ajunge la o tranzactie în afara unui cadru procesual par si ele a da rezultate6, în conditiile în care demersul judecatoresc, pe lânga inconvenientele de ordin juridic amintite mai sus, este apt sa contribuie la cresterea interesului publicului pentru actiunea protestatara din Internet, paginile Web respective fiind tot mai des accesate.7

7.3. Care ar fi abordarea acestei problematici juridice din perspectiva legislatiei românesti?

7.3.1. În opinia noastra, la nivel constitutional, art.30 este în masura sa îngaduie plasarea în Internet a paginilor de protest ale consumatorilor, cu respectarea limitelor impuse de aceasta dispozitie a Legii fundamantale.

La nivel legal, prevederile art.10 din Ordonanta Guvernului nr.21/1992 privind protectia consumatorilor8 se pot constitui într-un temei adecvat pentru asemenea forme de contestare. Textul de lege respectiv consacra dreptul consumatorilor de a sesiza asociatiile pentru protectia consumatorilor si organele administratiei publice asupra încalcarii drepturilor si intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, si de a face propuneri referitoare la îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. Aceasta reprezinta, în fond, o modalitate de adresare catre public, care poate îndreptati recursul la forme specifice de semnalare, în mediul electronic, a nesocotirii drepturilor consumatorilor.

Problema paginilor Web de protest create de salariati sau de fosti salariati pare sa fie însa mai sensibila. Åži în acest caz, consideram ca dispozitiile art.30 din Constitutie îsi gasesc aplicarea. În afara acestui text constitutional, dreptul la greva, prevazut de art.40 din Constitutie, poate servi ca un element orientativ suplimentar, în sensul ca, pe de o parte,  admite posibilitatea aparitiei unei stari conflictuale între salariati si angajatori, a carei manifestare exterioara, daca se încadreaza în limitele prevazute de legislatia speciala, nu poate atrage consecinte sanctionatorii în sarcina salariatilor, iar, pe de alta parte, ca delimiteaza sfera protestului la apararea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor. Pe aceasta linie de gandire, salariatii îsi pot construi resurse electronice, prin care sa atraga atentia asupra unor aspecte negative ale conditiilor lor de munca. Dincolo de aceasta limita, consacrata la nivel constitutional, protestul electronic ar putea genera probleme de natura litigioasa, daca, spre exemplu, sunt înfatisate neadevaruri, sunt colportate aspecte ale vietii private ale patronilor sau sunt nesocotite obligatii de confidentialitate pe care salariatii si le-au asumat cu respectarea legii.9 În cazul fostilor salariati care sunt uneori tentati sa actioneze în contul unor frustrari acumulate în perioada în care lucrau pentru patronii respectivi, se impune, de asemenea, luarea în considerare a unor limite legale sau, dupa caz, conventionale (întelegeri încheiate cu fostul angajator) în afirmarea protestului lor în mediul virtual.

În toate cazurile de mai sus, este necesar ca autorii paginilor Web protestatare sa constientizeze impactul cu totul deosebit pe care afirmatiile lor critice îl au în fata publicului ce utilizeaza serviciile Internet, în comparatie cu modalitatile de contestare offline, aceasta realitate putând genera prejudicii considerabile pentru cei atacati.

7.3.2. Un aspect distinct referitor la incidenta cadrului normativ intern îl reprezinta raportarea la Regulile stabilite de catre Reteaua Nationala de Calculatoare pentru Cercetare si Dezvoltare (R.N.C.), în ceea ce priveste înregistrarea numelor de domenii si subdomenii din zona ".ro”.10  Dupa cum am vazut, practica americana în domeniu releva posibilitatea oarecum neîngradita de a opta pentru denumiri de domeniu triviale, în contextul construirii site-urilor Web de protest.

La punctul 33 din Regulile R.N.C. sunt enumerate motivele de respingere a unei cereri pentru o anumita denumire de domeniu. Printre aceste motive, mentionam optiuni ale solicitantului în favoarea unor denumiri de domeniu:

-         de prost gust;

-         necuviincioase;

-         care ar putea contraveni ordinii publice;

-         care creeaza confuzie;

-         care ar putea aduce ofensa unei persoane;

-         care sunt obscene sau pornografice;

-         care reproduc nume ale unor personalitati publice.

Observam preocuparea emitentilor acestor Reguli de a se racorda la limitele libertatii de exprimare, înscrise în cuprinsul art.30 alin.6 si 7 din Constitutie, precum si de a încerca protejarea unor drepturi de proprietate intelectuala. Nu mai putin însa, aceste limite regulamentare trebuie sa fie de stricta interpretare, astfel încât sa nu fie afectata exercitarea libertatii de exprimare. În acest sens, apreciem ca, în principiu, pagini Web cu continut critic, având adrese URL de tipul www.[denumirea marcii]-este-o-ratare.ro sau www.[denumirea marcii]-calitate-slaba.ro ar fi admisibile, daca, în felul acesta, nu sunt nesocotite restrictiile prevazute de art.30 alin.6 si 7 din Constitutie.

În acest context, merita amintite si prevederile punctului 34 din Regulile R.N.C. Potrivit acestora, Registrul ROTLD are dreptul de a anula sau suspenda o denumire de domeniu daca, printre altele, exista un conflict între parti, pâna la rezolvarea disputei. Astfel, daca au fost înregistrate denumiri de domeniu, inclusiv similare cu cele din exemplele pe care le-am dat mai sus, ale caror aluzii critice sunt evidente, iar cei vizati au intentat o actiune în justitie împotriva autorilor acestora, este posibila o dezactivare a însasi paginii Web în cauza. Din aceasta cauza, suntem de parere ca R.N.C. trebuie sa actioneze în asemenea cazuri cu deosebita prudenta, deoarece s-ar putea interpreta ca, prin dezactivarea automata a site-ului, se produce un act de cenzura, ceea ce ar contraveni art.30 alin.2 si 4 din Constitutie.

 

 

8. Instructiuni de fabricare a materialelor explozive

 

            8.1. Desi mai putin raspândit, comparativ cu alte tipuri de continuturi negative în teritoriul cibernetic, fenomenul crearii de resurse Internet care ofera recomandari privind fabricarea materialelor explozive nu a scapat atentiei autoritatilor nationale de impunere a legii. În actualul context international, în care actele teroriste reprezinta forme curente de afirmare a unor idei politice, existenta unor astfel de continuturi în mediul virtual nu poate sa nu îngrijoreze.

            În pofida realitatilor tragice ale ultimilor ani, nici în acest caz nu se poate rezolva cu usurinta problema interdictiei de a promova continuturi negative pe cale electronica, în raport cu exigentele libertatii de exprimare. Desigur, atunci când vorbim despre o pagina Web în cadrul careia se pot gasi instructiuni detaliate destinate fabricarii unor dispozitive distructive, însotite chiar de îndemnul de a le folosi în scopuri criminale, nu mai poate fi vorba despre protejarea libertatii de expresie.

            La fel însa ca si în cazul celorlalte tipuri de continuturi negative pe care le-am examinat, problema instructiunilor de fabricare a masinilor infernale s-a inflamat tocmai datorita posibilitatilor de diseminare oferite de serviciile Internet. Åži pâna în prezent, asemenea informatii potential periculoase erau accesibile în media clasica, în reviste de specialitate, în monografii sau în romane. Bineînteles, gradul lor de raspândire era, în aceste conditii, destul de redus, iar determinarea legaturii de cauzalitate între lectura unor asemenea materiale si trecerea la act, în situatii concrete, nu ducea la concluzii relevante în privinta riscului ca, în viitor, accesul la aceste informatii sa genereze un fenomen de pericol global. În momentul de fata însa, tehnologia informatiilor si a comunicarii majoreaza acest risc, repunând în discutie tema libertatii de exprimare în spatiul virtual.

            8.2.  Un studiu de amploare elaborat de Ministerul de Justitie al S.U.A., în anul 1997, la solicitarea Congresului, prezinta o serie de aspecte semnificative pentru analiza noastra. 11

            8.2.1. Studiul porneste de la constatarea potrivit careia bibliotecile publice americane contin un numar important de titluri de carte, în care cititorii pot gasi recomandari pentru confectionarea celor mai variate tipuri de materiale explozive. În afara acestui fapt, lucrarile respective descriu si utilizarea dispozitivelor de distrugere în actiuni de lupta, fie razboi, fie gherila urbana. Accesul la aceste carti a fost si este liber. Alte publicatii se adreseaza unui public de specialisti din industrie sau agricultura, unde materialele explozive au întrebuintari specifice. Dar si în aceste cazuri exista pericolul utilizarii informatiilor în scopuri ilicite.

            Cât priveste resursele Internet de acest gen, ele par sa nu fie deloc putine, iar accesul utilizatorilor la ele nu ridica probleme. Continutul lor este însa mai agresiv, mai "viu”, mai incisiv decât cel regasibil în carti, si, de aceea, mai în masura sa genereze rezultate socialmente periculoase. Tonul textelor care ofera îndrumari pentru manufacturarea bombelor artizanale este obraznic si cinic, în special în cazul resurselor din Usenet, unde diversi utilizatori solicita instructiuni si sfaturi cu lejeritatea cu care ar cere reteta unei prajituri. Participantii la aceste discutii cunosc nu doar cum se pot procura ingredientele, dar descriu cu lux de amanunte efectele materialelor confectionate în cazul detonarii lor asupra unei multimi de oameni. Åži, nu de putine ori, mesajele se încheie cu formule de genul "mult noroc!” sau "distractie placuta!”

            8.2.2. Studiul Ministerului american de Justitie examineaza, în continuare, aplicabilitatea legii penale în cazul publicarii si diseminarii informatiilor privind confectionarea de materiale explozive, constatând ca exista norme care incrimineaza fapte aflate în conexiune cu acest fenomen. Este avuta în vedere, mai ales, o infractiune cu caracter mai general, aceea de a cere sau a determina o persoana sa comita o fapta de violenta asupra vietii sau bunurilor unei alte persoane, ceea ce implica recursul la modalitati prin care sa se exprime o astfel de solicitare, inclusiv prin intermediul serviciilor Internet.

            Destul de controversata este, pe aceasta linie, o anumita norma a legislatiei penale, întrucât ar putea determina restrictii ale libertatii de exprimare. Textul legal incrimineaza, în esenta, fapta celui care instruieste o persoana cu privire la utilizarea sau fabricarea unui dispozitiv exploziv sau incendiar, ori a unei tehnici capabile sa cauzeze vatamari sau sa ucida o persoana, stiind sau având posibilitatea de a considera, în mod rezonabil, ca persoana instruita va trece la act. 12 Doua aspecte au generat probleme în practica judecatoreasca. Mai întai, "instruirea unei persoane” reprezinta o formulare apta sa extinda aplicarea normei penale si asupra autorului unui manual din domeniul industrial, destinat publicului de specialitate, în scopul unor aplicatii licite. Daca acest manual este vândut unui anonim care, pe baza informatiilor lecturate, întreprinde actiuni criminale, autorul poate fi tras la raspundere, ceea ce duce la coliziuni cu Primul Amendament. Apoi, aspectul de "a sti sau a avea posibilitatea rezonabila de a considera” ca persoana care beneficiaza de aceasta instruire va comite o infractiune de violenta, a fost interpretat restrictiv de catre instantele judecatoresti, tocmai pentru a nu se crea situatii absurde sau, în orice caz, greu de dovedit.

            Expertii americani recunosc necesitatea de a îmbunatati legislatia penala speciala în aceasta materie, acordând însa atentia cuvenita exigentelor impuse de Primul Amendament. În acest context, studiul face referire la speta Rice v. Paladin Enterprises, Inc., 940 F. Supp. 836 (D. Md. 1996). Pârâtul, având statutul juridic al unei edituri, a fost actionat în judecata de rudele vicitmelor unui asasinat comis de o persoana care îsi procurase de la editura un roman politist, în care era prezentata cu lux de amanunte maniera de operare a unui ucigas platit. În speta, asasinul a urmat întocmai instructiunile gasite în roman, savârsind crima.

În apararea sa, pârâtul a aratat ca nu avusese alta legatura cu asasinul, decât aceea de a-i fi vândut o carte prin posta, fara sa-i cunoasca nici un moment intentiile. Pe de alta parte, un element de fapt cu totul particular si anume, strategia sa de marketing, publicata într-un document de uz intern - a parut sa îl împovareze pe pârât, pe parcursul procesului. Strategia respectiva urmarea maximizarea vânzarilor de romane politiste catre anumite categorii-tinta de cititori, printre care: scriitori care se documenteaza în scopul elaborarii unor lucrari proprii despre asasinate si autorii acestora, agenti de politie, cititori care sunt interesati de asemenea romane în scop de divertisment, persoane care au fantezii în legatura cu savârsirea unor crime, fara a le pune însa în aplicare, specialisti în criminologie si (atentie!) ”ucigasi interesati în maniera de comitere a unor crime”. În pofida acestei afirmari cinice exprese a unei categorii de cititori-tinta, pârâtul s-a bucurat de îngaduinta instantei care a fost de parere ca, în speta, Primul Amendament este acoperitor, neputându-se angaja raspunderea lor juridica.

8.2.3. Fata de riscul proliferarii unor asemenea abordari jurisprudentiale extreme, studiul a propus un text incriminator care, în esenta, are urmatorul enunt: constituie infractiune fapta celui care instruieste o persoana cu privire la fabricarea sau utilizarea unui dispozitiv distructiv, ori care distribuie prin orice mijloace asemenea informatii, cu intentia ca ele sa fie folosite în vederea savârsirii unei infractiuni. Elementul fundamental în calificarea unei fapte ca având, în aceste împrejurari, un caracter penal l-ar constitui intentia certa a autorului de a determina un tert sa savârseasca o infractiune de violenta. Un text alternativ la aceasta propunere, de natura sa extinda sfera de incidenta a normei penale, introducea necesitatea ca autorul faptei sa stie cu certitudine ca beneficiarul instruirii intentioneaza sa comita o infractiune, pe baza informatiilor furnizate.

8.3. Aparte de propunerile formulate de catre juristi, factorul politic are si în acest caz un rol nu întotdeauna benefic. Miza politica fiind una deosebita, afirmarea, în cadrul autoritatilor legislative, a necesitatii de a combate terorismul cu orice pret, inclusiv cu cel al instituirii unor forme de cenzura asupra noilor medii de comunicare, nu mai poate surprinde.13  La fel ca si în contextul tinerii sub control al altor categorii de continuturi negative, se impune recursul la solutii de echilibru care sa nu duca la restrângerea libertatii de exprimare, alfel decât în limitele si conditiile prevazute de Legea fundamentala, si care, în acelasi timp, sa nu determine demonizarea Internetului.

În acest demers, rolul furnizorilor de servicii Internet nu trebuie subestimat. Într-un apel adresat marilor furnizori de servicii de catre Center for the Community Interest (CCI), în anul 1999, se formulau propuneri de monitorizare a motoarelor proprii de cautare, pentru a depista cuvinte-cheie apte sa sugereze existenta unor resurse în World Wide Web si Usenet, continând instructiuni de fabricare a masinilor infernale. De asemenea, furnizorii de servicii ar trebui sa înlature acele resurse electronice prin care sunt proferate amenintari si instigari la violenta împotriva persoanelor. Directorul CCI a afirmat, cu aceasta ocazie, ca Primul Amendament nu poate reprezenta un temei pentru ca furnizorii de servicii sa ramâna într-o stare de pasivitate, ci, dimpotriva, îi obliga sa adopte asemenea masuri restrictive.14  Este vorba, pâna la urma, despre modul în care o parte sau alta întelege sa se raporteze la semnificatia textului constitutional care instituie libertatea de exrpresie si stabileste limitele acesteia.

           

 

1 A se vedea C.J. Moebius, "I Can Top That!” Inside The World of Employee Complaint Sites, articol disponibil la adresa http://www.bordercross.com/writing/watercooler.htm

2 A se vedea E. Duggan, Companies fight against cybergripe sites, The Business Journal, articol disponibil la adresa http://www.bizjournals.com/southflorida/stories/2003/07/07/story2.html?t=printable

3 A se vedea M. Samson, Internet Law Complaint Sites Updated May 28, 2003, Phillips Nizer LLP, material disponibil la adresa http://www.phillipsnizer.com/library/topics/complaint_sites.cfm

4 Pentru o enumerare a unor denumiri similare, a se vedea R.F. Lopez, Corporate Strategies for Addressing Internet "Complaint” Sites, Thelen Reid & Priest LLP, articol disponibil la adresa http://www.constructionweblinks.com/Resources/Industry_Reports__Newsletters/August_1999/august_1999.html

5 A se vedea N.C. Belzer, Legal Viewpoint: What are you complaining about?, Savannah Morning News, articol disponibil la adresa

 http://www.savannahnow.com/exchange/stories/042702/NETlegalviewpoint.shtml

6 Pentru un model de scrisoare cu character de somatie catre operatorul unei asemenea pagini Web, a se vedea http://www.nextelsucks.org/legalletter.htm

7 A se vedea A. Marlatt, Companies Take Complaint Sites to Court, articol disponibil la adresa http://www.findarticles.com/cf_0/m0DXS/1998_Nov_16/53250758/print.jhtml

8 Republicata în M.Of., Partea I, nr.75 din 23.03.1994, cu modificarile si completarile ulterioare.

9 Cu privire la clauzele specifice care pot fi negociate între partile contractului invidual de munca, potrivit art.20 din Codul muncii, a se vedea Al. Athanasiu, L. Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca în reglementarea noului Cod al muncii Partea I, Pandectele Române nr.4/2003 (iulie-august), p.264-267.

10 Aceste reguli pot fi accesate la adresa http://www.rnc.ro/new/rules-ro-ro.html

11 A se vedea 1997 Report on the Availability of Bombmaking Information, Department of Justice, material disponibil la adresa www.usdoj.gov/criminal/cybercrime/bombmakinginfo.html

12 Textul complet, în forma amendamentului propus, la vremea sa, în Congres este disponibil la adresa www.nsi.org/Library/Terrorism/feinstei.htm

13 Pentru o mostra în acest sens, a se vedea B.N. Meeks, Interactive Week via First!: A Senate panel went gunning for the Internet. They didn't miss, articol disponibil la adresa http://www.hoboes.com/pub/Politics/Speech/Computers/Internet%20the%20Terrorist

14 A se vedea Unabomb & Oklahoma City Survivors call on Internet Firms to pull the Plug on Bombmaking Websites, material disponibil la adresa www.communityinterest.org/friday_fax/bombrls.htm

 

 

 

- Sfârsitul partii a patra -