PROBLEME JURIDICE PRIVIND CONTINUTURILE NEGATIVE DIN INTERNET V
Categoria: Articole
PENTRU
PANDECTELE ROMÂNE NR.1/2004
PROBLEME
JURIDICE PRIVIND
CONÅ¢INUTURILE NEGATIVE DIN INTERNET
- Partea a V-a -
Dr.
Horatiu Dan Dumitru
9. Modalitati
speciale de diseminare a continuturilor negative
9.1. Punem
punct studiului de fata
prin câteva consideratii referitoare la anumite cai
specifice de raspândire a continuturilor negative în mediul virtual.
Nu ne vom referi, în acest context, la folosirea postei electronice,
concentrându-ne, în schimb, asupra unor procedee tot mai frecvent
întâlnite în
practica, menite tocmai sa înlesneasca
accesul la resursele virtuale si la multiplicarea acestora. Avem în
vedere, în
principal, modalitatile de Linking si Framing.
Literatura
juridica din ultimii ani, consacrata Internetului, contine
numeroase si valoroase contributii la problematica operatiunilor
de Linking si Framing, cu accent pe aspectele litigioase care izvorasc
adesea din folosirea lor, cu precadere, in ceea ce priveste dreptul de proprietate intelectuala
si concurenta neloiala.[1]
Într-un asemenea context, cele doua tipuri de diseminare sunt analizate,
de regula, împreuna cu un al treilea ce vizeaza utilizarea
asa-numitelor Metatag-uri. În esenta, toate trei tipurile
sunt menite sa puna mai bine în valoare continuturile existente
în teritoriul electronic, fixarea de legaturi între acestea din urma,
precum si atragerea unui flux tot mai mare de utilizatori spre ele.
Trebuie precizat,
de la bun început, ca
recursul la asemenea modalitati tehnice nu este, în sine, ilicit.
Dimpotriva,
în absenta acestor mecanisme de diseminare, Internetul nu ar mai putea
fi
considerat o resursa atât de bogata în informatii, ceea ce ar
duce la privarea utilizatorilor de accesul confortabil si rapid la
tematicile variate pentru care manifesta interes. Mai ales, în domeniul
comertului electronic, în dezvoltarea formelor de E-Business, în
marketing-ul produselor si al serviciilor oferite online, folosirea
acestor tehnologii de legatura devine indispensabila.
Fara nici o
exagerare, se poate
sustine ca operatiunile de Linking, Framing si Metatagging
contribuie, în felul lor specific, la afirmarea libertatii de
exprimare în Internet. Asa cum am subliniat pe tot parcursul acestui
studiu,
probleme
juridice apar numai atunci când se manifesta abuzul, nesocotirea unor
reguli si prejudicierea unor persoane, astfel cum vom încerca sa
aratam, în cele ce urmeaza, si în legatura cu aceste
mijloace tehnice inseparabil atasate mediului virtual, cu referire
stricta la
subiectul continuturilor negative.
Subliniem faptul
ca, si în cadrul
acestei sub-tematici, nu urmarim realizarea unei analize exhaustive, ci
numai conturarea unei introduceri, pe baza unor aspecte de ordin
juridic, pe
care le consideram relevante.
9.2. Internetul nu
ar fi de conceput în conditiile inexistentei link-urilor (al hyperlink-urilor,
pentru
a folosi denumirea riguros exacta), care asigura conexiunea
continua a resurselor virtuale între ele.
9.2.1. Definirea
precisa a notiunii de link implica perceperea legaturii
electronice ca un vehicul de transport de la o pagina la alta, în World
Wide Web.[2] Atunci când o persoana construieste o
pagina Web, o face cu stiinta si dorinta ca
utilizatorii din întreaga lume sa poata afla de existenta ei
si sa o poata accesa. Ceea ce,
în absenta conexiunilor
electronice, ar fi imposibil. Într-o asemenea abordare, link-ul
reprezinta
un mijloc de accesare facila a unor continuturi virtuale.[3]
Exista
tendinta de a califica link-ul prin analogie cu o nota
bibliografica de subsol sau cu un citat.[4]
Calificarea nu este tocmai corecta, deoarece, din perspectiva dreptului
de
proprietate intelectuala, citatul implica preluarea unui fragment
dintr-o opera în corpul altei creatii, cu indicarea operei originale.
De aceea, link-ul poate fi considerat, mai degraba, o mentionare a
locului unde se gaseste o anumita sursa de informatii.
Raportata la
tehnologia Internetului,
conexiunea electronica este un element al limbajului HTML, care
încorporeaza un text sau o grafica, a carui atingere, prin
intermediul mouse-ului de la computer, realizeaza saltul catre
tinta link-ului respectiv. Codul HTML al paginii indica browser-ului
încorporat în computerul utilizatorului catre ce pagina sa se
îndrepte. Mult mai adecvata ar fi, în contextul dat, o asimilare cu
cadranul unui aparat de radio clasic, pe care sunt indicate diferite
posturi
radiofonice.[5]
9.2.2.
Extraordinara
mobilitate care se creeaza în Internet prin recursul la link-uri
mareste riscul raspândirii materialelor având un continut
negativ.[6] Ce probleme de raspundere juridica se pun
într-un astfel de context? Vom încerca sa raspundem la aceasta
întrebare prin evocarea unor solutii din practica judecatoreasca
relativ apropiata în timp.
S-a retinut, de
pilda, ca autorul unei
pagini Web va raspunde pentru instalarea unei conexiuni catre site-ul
unui tert ce contine publicitate ilicita, numai daca acest
site va fi încorporat, în mod efectiv, în propria sa oferta
comerciala.[7]
Într-o alta cauza,
pârâtul a fixat pe
propria sa pagina conexiuni catre un alt site în care reclamantul era
insultat. Instanta a considerat ca pârâtul si-a însusit
aceasta formula insultatoare, cât timp nu s-a disociat în
suficienta masura de continutul ei.[8]
Un caz ce a generat multiple discutii l-a
constituit asa-numita "Afacere
Radikalâ€. In speta,
inculpata a asezat pe propria sa pagina un link spre site-ul revistei
extremiste "Radikalâ€, dar, cu toate acestea, nu a fost retinuta
raspunderea sa penala, întrucât s-a demonstrat ca nu cunoscuse
continutul real al acestui din urma site.[9] Este de
precizat faptul ca inculpata realizase conexiunea electronica
alaturând-o unei declaratii exprese de delimitare fata de
caracterul general extremist al publicatiei. Intentia ei fusese aceea
de a protesta asupra efectuarii transporturilor de deseuri nucleare.
În rechizitoriu, aspectul delimitarii a fost considerat ca fiind
irelevant, cât timp link-ul continua sa existe, facilitând accesul
oricarui utilizator la revista incriminata.[10]
9.2.3. Este de
necontestat faptul ca titularul paginii Web catre care se
realizeaza legatura electronica (pagina-tinta) va
raspunde penal, în masura în care continutul acesteia are un
caracter ilegal si sunt îndeplinite toate conditiile cerute de lege
pentru antrenarea raspunderii. Problema
sensibila o constituie
tratamentul juridic al autorului link-ului plasat pe propriul sau site
Web
(pagina de plecare). Raspunsul graviteaza, în esenta, în
jurul urmatorului aspect: stabilirea masurii în care
titularul paginii de plecare a înteles sa îsi
însuseasca, din punct de vedere subiectiv, continutul
regasibil pe pagina-tinta.
9.2.3.1. Pentru a
putea stabili acest element de fapt, este mai întâi necesar ca autorul
link-ului sa fi cunoscut cu precizie continutul de pe
pagina-tinta. Trebuie avuta în vedere situatia în care, la
momentul instituirii legaturii electronice, autorul acesteia stia
ca trimite spre un continut licit. Daca link-ul sau era
menit sa existe pentru o perioada de timp îndelungata, iar,
dupa o vreme, caracterul continutului se modifica într-unul ilicit,
atunci este nevoie sa se examineze faptul daca titularul paginii de
plecare avea obligatia sa se informeze periodic în legatura
cu acel continut, spre a interveni si a înlatura legatura,
de îndata ce aceasta ajungea sa indice catre un site cu materiale
ilegale. Raspunsul la aceasta întrebare ar putea sa fie
variabil, în sensul ca diligenta autorului conexiunii sa fie
apreciata mai sever în cazul presei electronice profesioniste si mai
putin riguros în situatia paginilor Web din sfera presei electronice
neconventionale.[11]
9.2.3.2. O alta
chestiunea vizeaza criteriile si standardele pe baza carora o
persoana care urmareste sa fixeze un link trebuie sa
evalueze continutul catre care va face trimitere. Problema aceasta
strabate ca un fir rosu întregul studiu de fata, deoarece
priveste limitele tot mai relative si incerte ale
libertatii de exprimare în spatiul virtual.
9.2.3.3. Apoi, privit
din perspectiva inversa, cât de mult trebuie sa se disocieze
administratorul paginii de plecare, în raport cu ceea ce se gaseste
pe pagina-tinta? Bineînteles, ne gândim la situatia în
care administratorul nu înlatura efectiv link-ul, iar modul în care
legatura electronica continua sa fie prezenta pe
site-ul de plecare este apt sa indice nivelul de "atasament†fata
de continutul nociv.
Simpla existenta a
conexiunii, într-un
colt al paginii, cu trimitere doar catre Homepage-ul
resursei-tinta poate sugera o anume indiferenta din partea
administratorului, o neaderare la informatiile sau activitatile
electronice din acel loc. În schimb, daca link-ul este amplasat într-un
zona centrala, si este marcat foarte vizibil pe pagina de
pornire, fiind însotit de un comentariu favorabil cu privire la
continutul catre care trimite, încurajând în felul acesta
utilizatorii sa îl acceseze, iar legatura nu se opreste la
Homepage, ci merge în profunzimea paginii-tinta, atunci ne gasim
în fata unei cu totul alte conduite, susceptibila sa ridice, în
mod serios, problema raspunderii penale a administratorului paginii de
plecare.
Tot la acest
punct, ne putem întreba ce
forta exoneratorie are un text de delimitare fata de faptul
mentinerii unui link îndreptat spre un continut ilegal? În acest caz,
desi autorul legaturii se pronunta net împotriva acelui
continut, vizitatorii site-ului sau au posibilitatea sa îl
acceseze folosindu-se de legatura electronica existenta.
9.2.3.4. Într-un alt
context, este interesant felul în care participantii la BBS-urile cu
tematica pornografica ezita sa fixeze link-uri pe pagina
unde este gazduit respectivul BBS, limitându-se doar la a încarca
adresa URL unde se gaseste un continut aflat în pericol sa
fie calificat drept ilegal. Neexistând, prin urmare, un link, ceilalti
participanti la grupul de stiri nu pot efectua saltul catre
site-ul-tinta decât daca recurg la comenzile "copy†si "pasteâ€,
trecând adresa URL în rubrica corespunzatoare a browser-ului. Oare si
acest tip de conduita cade sub incidenta legii penale? Nemaivorbind
de tratamentul juridic ce ar trebui aplicat administratorului grupului
de
stiri, în functie de faptul daca acesta poate cunoaste, în
fiecare moment, ce adrese sau ce link-uri sunt postate pe Board, precum
si
continuturile spre care asigura deschiderea.
9.2.3.5. De asemenea,
exista semne de întrebare cu privire la calificarea juridica a
amplasarii unei legaturi electronice spre un site ce nu este
împartit în subdiviziuni de adâncime, dar al carui continut
este, deopotriva, licit, cât si ilicit. În aceste cazuri, link-ul va
indica pagina Web respectiva, în ansamblul ei, fara
posibilitatea de a opera o distinctie între cele doua tipuri de
continuturi. În astfel de situatii va trebui determinata
intentia reala a autorului conexiunii, pentru a se stabili daca
a dorit sa indice utilizatorilor acea parte ilegala a
paginii-tinta. Este cert ca, nu în toate cazurile, o asemenea
determinare va putea fi facuta cu usurinta.
Iata, asadar, o
multitudine de aspecte
si întrebari, în legatura cu care par sa nu existe,
actualmente, solutii juridice unitare in practica.
9.2.4. Principial,
nu poate fi ocolita tema centrala a prezentului studiu, si
anume, modul de optiune în favoarea anumitor idei, informatii si
activitati, subsumat exigentelor constitutionale ale
libertatii de exprimare. Solutiile de echilibru si
flexibilitate trebuie sa primeze, întrucât demonizarea continuturilor
pe baza unor standarde rigide descurajeaza comunicarea electronica,
restrânge încrederea în mediul electronic, afecteaza afacerile online
si pericliteaza dezvoltarea pe termen mediu si lung a
Internetului. Teama de a nu trimite catre un continut aflat în
relativa coliziune cu legea este de natura sa inhibe linking-ul,
inclusiv prin consacrarea unui principiu de tipul: "decât sa întâmpin
probleme legale, mai bine ma abtin sa mai creez conexiuni.†Aceasta
cu atât mai mult, cu cât o îndrumare juridica precisa este greu de
obtinut, nu din pricina nepriceperii consultantilor, ci din cauza
incertitudinii legale ce continua sa planeze asupra acestui subiect.
În orice caz,
problematica pe care o discutam
nu poate fi sustrasa cadrului legal al comertului electronic, în ceea
ce priveste raspunderea specifica a furnizorilor de servicii. De
aceea, nu putem ignora dispozitiile cuprinse în art.15 din Legea
româna privind comertul electronic nr.365/2002:
"(1) Furnizorul
unui serviciu al societatii informationale care faciliteaza
accesul la informatia furnizata de alti furnizori de servicii
sau de destinatarii serviciilor oferite de alti furnizori, prin punerea
la
dispozitie destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de
cautare a informatiilor sau a unor legaturi cu alte pagini de
web, nu raspunde pentru informatia în cauza, daca este
îndeplinita oricare dintre urmatoarele conditii:
a)
furnizorul
nu are cunostinta despre
faptul ca activitatea sau informatia la care faciliteaza
accesul este nelegala si, în
ceea ce priveste actiunile în daune, nu are cunostinta
despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca
activitatea ori informatia în
cauza ar putea prejudicia drepturile unui tert;
b)
având
cunostinta despre faptul
ca activitatea sau informatia respectiva este nelegala ori
despre fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea
sau informatia în cauza ar putea vatama drepturile unui
tert, furnizorul actioneaza rapid în vederea eliminarii
posibilitatii de acces oferite sau a blocarii utilizarii
acesteia.
(2) Furnizorul de
servicii raspunde pentru
informatia în cauza atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost
constatat printr-o decizie a unei autoritati publice.
(3) Prevederile
alin.1 nu se aplica în
situatia în care destinatarul actioneaza din ordinul sau sub
comanda furnizorului de servicii.â€
Dispozitia legala citata ofera o baza principiala în tratarea juridica a situatiilor problematice derivate din operatiuni de linking, în ceea ce priveste exigentele necesare pentru a opera exonerarea. Desigur, rapiditatea†interventiei furnizorului de servicii implica o apreciere de la caz la caz, tinându-se seama si de capacitatile de ordin tehnic de care dispune. În toate situatiile, furnizorul trebuie sa probeze ca a depus toate diligentele pentru eliminarea sau blocarea operativa a continturilor negative accesibile pe baza conexiunii electronice.
Cauza de
exonerare nu va fi aplicabila, atunci când link-ul face trimitere la
continuturi proprii ale autorului sau, dar care sunt situate pe
pagina-tinta. Cu atât mai putin va avea incidenta, în
situatia în care realizatorul conexiunii îsi afirma
fara echivoc adeziunea la continutul în cauza. Aceasta
adeziune poate îmbraca, desigur, forme diverse.[12]
9.2.5. Practica a scos la iveala o serie de modalitati cu ajutorul carora se pot minimize riscurile juridice realizarea conexiunilor informatice. Este drept, cele mai multe recomandari în aceasta privinta vizeaza evitarea problemelor juridice ce pot rezulta pe terenul concurentei neloiale si al dreptului de proprietate intelectuala.[13]
Din perspectiva stricta a
analizei noastre, esential ramâne modul de cunoastere si
evaluare cât mai corecta, sub aspect juridic, a continutului
regasibil pe pagina-tinta. Cadrul
constitutional privitor la libertatea de exprimare ramâne,
bineînteles, în toate cazurile, reperul principal destinat evaluarii.
Apoi,
s-ar putea avea în vedere abtinerea
de la Deep-linking, legatura urmând a se face numai catre Homepage,
stiut fiind faptul ca subdiviziunile de profunzime au un
continut mult mai amplu si mai explicit decât pagina
introductiva. Daca aceasta din urma contine avertismente
suficiente, atunci utilizatorul care a ajuns în acel loc navigheaza în
adâncime pe propria sa raspundere.
Site-ul
de plecare ar trebui sa includa un avertisment cu privire la paginile
catre care face conexiuni, atragând atentia utilizatorilor
asupra faptului ca respectivele continuturi ar putea fi apreciate ca
negative. Evident, atunci când este vorba despre continuturi vadit
ilegale, însasi realizarea link-ului, cu sau fara
avertisment, poate atrage raspunderea juridica. Avertismentul ar mai
putea cuprinde si mentiunea conform careia, autorul link-ului a
vizitat, initial, site-ul tinta al carui continut este
pozitiv, fara a se obliga, totodata, sa monitorizeze acest
continut de-a lungul timpului.
9.3. Framing-ul reprezinta o varietate tehnica a linking-ului, constând în crearea unei pagini Web composite, ce contine imaginea a doua sau mai multor site-uri distincte, despartite prin cadre sau aparând în ferestre diferite. Prin intermediul acestui procedeu, utilizatorul poate vedea, în acelasi timp, continutul mai multor resurse electronice.
Spre deosebire de linking, framing-ul este mult mai penetrant, în sensul ca accesul
utilizatorilor la site-urile-tinta se produce instantaneu, iar
intentia autorului de frame-uri de a-si manifesta adeziunea
fata de continturile acestora este mult mai evidenta. În afara acestui aspect, cel ce a creat
frame-urile are el însusi un acces permanent la continuturile pe care
le-a integrat în propria sa pagina Web, stiind întotdeauna daca
acestea au fost modificate, dobândind, pe parcursul timpului, un
caracter
negativ.
De aceea,
credem ca dispozitiile art.15 din Legea nr.365/2002 privind comertul
electronic, referitoare la exonerarea furnizorului de servicii si-ar
putea
gasi destul de greu aplicarea în ipoteza utilizarii acestei mecanism
de legatura si diseminare de continuturi.
9.4. În sfârsit, metatag-ul reprezinta un
cod informatic plasat într-un fisier HTML al unei pagini Web, dar care
nu
este vizibil pentru utilizator. În schimb, el este apt sa furnizeze
informatii codificate despre continutul paginii respective. În acest
context, metatag-urile sunt folosite în scopul identificarii acestor
pagini de catre motoarele de cautare, în functie de
solicitarile formulate de utilizatori.
Astfel,
de exemplu, daca motoarele de cautare sunt chestionate în
legatura cu anumite continuturi negative, metatag-urile le vor
putea semnala existenta si localizarea, în World Wide Web, a
resurselor electronice de acest tip.
În aceste cazuri, se pune, în principiu,
problema
daca administratorii motoarelor de cautare care preiau
informatia stocata în metatag-uri, asigurând diseminarea ei în rîndul
a milioane de utilizatori, pot fi trasi la raspundere pentru punerea
la dispozitie a unei asemenea facilitati. Raspunsul trebuie
raportat la dispozitiile art.15 din Legea nr.365/2002 privind
comertul electronic, care îi au în vedere si pe furnizorii de
servicii constând în instrumente de cautare a
informatiilor. Astfel, daca sunt întrunite conditiile
prevazute de textul legal, va opera exonerarea.
Este de subliniat
faptul ca, din punct de
vedere tehnic, într-o prima etapa cea de detectare a metatag-ului
acesti furnizori nici nu pot interveni, deoarece preluarea si
clasificarea paginii Web identificate în baza de date a motorului de
cautare se produce în mod automat. Din punct de vedere tehnologic, cel
putin în momentul de fata, software-ul masinii de
cautare nu poate opera diferentieri si selectii, în
functie de anumite valori legale, atunci când sesizeaza
existenta paginii respective, pe baza informatiilor transmise de
metatag-uri.
Într-o
faza ulterioara, atunci când trimiterea la
continutul negativ se gaseste deja în arhiva instrumentului de
cautare, putând fi gasita si accesata de orice utilizator
interesat, furnizorii de servicii vor fi obligati, potrivit art.15
alin.1
lit.b), coroborat cu prevederea cuprinsa în alin.2 al aceluiasi text
legal, sa elimine trimiterea respectiva sau sa blocheze, în
orice alt mod realizabil din punct de vedere tehnic, accesul la pagina
incriminata. Numai în acest mod ei nu vor putea fi
trasi la raspundere.
[1] A se vedea, de exemplu, Chr. J. Volkmer, Hyperlinks to and from Commercial Websites, studiu disponibil in format pdf la adresa www.smu.edu/csr/articles/2002/fall/volkmer.pdf , Cl.M. Waß, Think Before You Link Zur Verantwortlichkeit für fremde Inhalte, auf die mittels Hyperlink verwiesen wird, studiu disponibil in format pdf la adresa www.rechtsprobleme.at/doks/clemens-wass-verantwortlichkeit-links.pdf , H. Krassnigg, Wettbewerbsrechtliche Probleme bei Domains, Links und dem Search-Engine Spamming, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.rechtsprobleme.at/doks/krassnigg-UWG-Internet.pdf , Fr. Schmidbauer, Die Zulässigkeit des Linkens aus urheberrechtlicher und wettbewerbsrechtlicher Sicht, Vortrag beim IRIS 2003, am 22.2.2003, Internet & Recht aktuell, studiu disponibil la adresa www.internet4jurists.at/news/aktuell41a.htm
[2] Într-o decizie de speta, seafirma ca "Link-urile indeplinesc eminamente o functie de "deschizator de usiâ€, prin intemediul lor înlesnindu-se doar accesul la resurse Internet straine†(a se vedea Landgericht Frankenthal-Pfalz, Urteil vom 28.11.2000, Az.: 6 O 293/00, mentionata la adresa www.jura.uni-sb.de/projekte/online/
)[3] A se vedea Fr.
Schmidbauer, loc.cit.
[5] A se vedea Fr.
Schmidbauer, loc.cit.
[7]
A se vedea Pandectele Romane nr.2/2001, p.200, speta nr.18.
[8] A se vedea Pandectele Romane nr.1/2001, p. 174, speta nr.V.
[9] A se vedea Pandectele Romane
nr.2/2002, p.235-236, speta nr.121 si nota alaturata.
[10 ]A se vedea Hyper-Links, loc.cit.
[12]A se vedea H. Krassnigg, loc.cit., p.55-57.
[13]A se vedea L.L. Rich, loc.cit.